Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor şi Fondul de garantare a depozitelor bancare

Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor şi Fondul de garantare a depozitelor bancare

În vigoare de la 14.12.2015

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 918 din 11.12.2015
Parlamentul României adoptă prezenta lege.

TITLUL I Schemele de garantare a depozitelor

CAPITOLUL I Domeniul de aplicare şi definiţii

SECŢIUNEA 1 Domeniul de aplicare
Art. 1.
(1) Prezentul titlu reglementează înfiinţarea şi funcţionarea schemelor de garantare a depozitelor ca scheme oficial recunoscute pe teritoriul României pentru scopul garantării depozitelor.
(2) Recunoaşterea oficială a schemelor de garantare a depozitelor se realizează prin lege sau poate fi acordată de Banca Naţională a României în calitate de autoritate desemnată, cu respectarea cerinţelor impuse de prezentul titlu.
(3) Banca Naţională a României este autoritatea desemnată pe teritoriul României şi autoritatea administrativă competentă cu încadrarea depozitelor ca indisponibile potrivit art. 3 alin. (6) lit. a).
(4) Garantarea depozitelor plasate la instituţiile de credit cu sediul în alte state membre, care operează în România, are regimul prevăzut de legislaţia aplicabilă din statul membru de origine al instituţiei de credit.
Art. 2.
(1) Prezentul titlu se aplică schemelor de garantare a depozitelor oficial recunoscute pe teritoriul României şi instituţiilor de credit participante la acestea.
(2) Dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi ale art. 82 se aplică în mod corespunzător şi schemelor contractuale de garantare şi sistemelor instituţionale de protecţie care nu beneficiază de recunoaştere oficială în conformitate cu art. 1 alin. (2).
(3) Dispoziţiile art. 54 şi 56 se aplică instituţiilor de credit, în mod corespunzător, inclusiv în situaţia în care acestea participă şi la scheme contractuale de garantare ori sisteme instituţionale de protecţie care nu beneficiază de recunoaştere oficială în conformitate cu art. 1 alin. (2).
SECŢIUNEA a 2-a Definiţii
Art. 3.
(1) În înţelesul prezentului titlu, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) active cu grad scăzut de risc - elementele care se încadrează în prima sau a doua categorie prevăzute în tabelul 1 din art. 336 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 sau orice active care sunt considerate la fel de sigure şi de lichide de către Banca Naţională a României în calitate de autoritate competentă şi sunt prevăzute în reglementările emise în aplicarea prezentului titlu;
b) angajamente de plată - orice angajamente de plată ale unei instituţii de credit faţă de o schemă de garantare a depozitelor care sunt garantate integral, cu condiţia ca garanţiile să respecte cerinţele prevăzute la alin. (4);
c) autoritate desemnată - organismul public care administrează o schemă de garantare a depozitelor sau, în cazul în care funcţionarea schemei de garantare a depozitelor este administrată de o entitate privată, autoritatea publică desemnată pentru supravegherea respectivei scheme;
d) compensaţie - suma de bani determinată potrivit prezentului titlu, în limita plafonului de acoperire, pe care o schemă de garantare a depozitelor o plăteşte fiecărui deponent garantat pentru depozitele indisponibile, indiferent de numărul acestora;
e) cont comun - contul deschis pe numele a două sau mai multe persoane ori contul asupra căruia au drepturi două sau mai multe persoane şi asupra căruia se pot dispune operaţiuni sub semnătura a cel puţin uneia dintre aceste persoane;
f) deponent - titularul sau, în cazul unui cont comun, fiecare dintre titularii unui depozit;
g) deponent garantat - titularul unui depozit eligibil sau, în cazul unui cont comun, titularii unui depozit eligibil ori, după caz, persoana îndreptăţită la sume dintr-un depozit eligibil;
h) depozit - orice sold creditor, inclusiv dobânda datorată, rezultat din fonduri aflate într-un cont sau din situaţii tranzitorii derivând din operaţiuni bancare curente şi pe care instituţia de credit trebuie să îl ramburseze, potrivit condiţiilor legale şi contractuale aplicabile, inclusiv depozitele la termen şi conturile de economii, care nu se regăseşte în niciuna dintre situaţiile prevăzute la alin. (5);
i) depozite acoperite - acea parte din depozitele eligibile care nu depăşeşte plafonul de acoperire prevăzut la art. 61 alin. (3) sau, după caz, la art. 62;
j) depozite eligibile - depozitele care nu sunt excluse de la garantare potrivit anexei nr. 1;
k) depozit indisponibil - depozit datorat şi exigibil care nu a fost plătit potrivit condiţiilor legale şi contractuale aplicabile de către o instituţie de credit aflată în oricare dintre situaţiile prevăzute la alin. (6);
l) instituţii de credit autorizate de Banca Naţională a României - instituţiile de credit persoane juridice române şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit din state terţe;
m) nivel-ţintă - cuantumul resurselor financiare de care trebuie să dispună schema de garantare a depozitelor, potrivit art. 13, exprimat ca procent din depozitele acoperite ale instituţiilor de credit participante la aceasta;
n) plafon de acoperire - nivelul maxim al garantării per deponent garantat şi per instituţie de credit, aplicabil potrivit art. 61 alin. (3) sau, după caz, potrivit art. 62;
o) resurse financiare disponibile - numerar, depozite şi alte active cu grad scăzut de risc care pot fi lichidate într-un termen care să nu depăşească termenul prevăzut la art. 65 alin. (1);
p) schemă de garantare a depozitelor - schema statutară de garantare a depozitelor, constituită în baza legii, precum şi schema contractuală de garantare a depozitelor şi sistemul instituţional de protecţie, recunoscut/ă oficial ca schemă de garantare a depozitelor;
q) sisteme instituţionale de protecţie - sistemele instituţionale de protecţie prevăzute la art. 113 alin. (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(2) În sensul prezentului titlu, termenii şi expresiile: instituţie de credit, stat membru de origine, stat membru gazdă, autoritate competentă şi sucursală au înţelesul prevăzut la art. 4 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(3) Termenii şi expresiile utilizate în cuprinsul prezentului titlu, a căror definiţie nu este prevăzută la alin. (1) şi (2), au semnificaţia prevăzută la art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 4 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum şi în legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii.
(4) Garanţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) trebuie să respecte următoarele condiţii:
a) să fie reprezentate de active cu grad scăzut de risc;
b) să nu fie grevate de niciun fel de sarcini în favoarea unei terţe părţi şi să fie la dispoziţia schemei de garantare a depozitelor.
(5) Nu intră în categoria depozitelor definite la alin. (1) lit. h) soldurile creditoare în cazul cărora:
a) existenţa lor poate fi dovedită doar printr-un instrument financiar, astfel cum acesta este definit la art. 2 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia cazului în care este un produs de economisire atestat printr-un certificat de depozit nominal existent la data de 2 iulie 2014;
b) principalul nu este rambursabil la valoarea nominală;
c) principalul poate fi rambursat la valoarea nominală numai în temeiul unei anumite garanţii sau al unui anumit acord furnizat de instituţia de credit sau de o terţă parte.
(6) Situaţiile la care face trimitere alin. (1) lit. k) sunt următoarele:
a) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate administrativă competentă cu încadrarea depozitelor ca indisponibile, a constatat că instituţia de credit în cauză nu este capabilă, din motive legate direct de situaţia sa financiară, să plătească depozitul şi nu are perspective imediate de a putea să o facă;
b) a fost pronunţată o hotărâre judecătorească de deschidere a procedurii falimentului instituţiei de credit, înainte ca Banca Naţională a României să constate situaţia prevăzută la lit. a).

CAPITOLUL II Cerinţe minime de acces şi de desfăşurare a activităţii schemelor de garantare a depozitelor

SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale
Art. 4.
(1) Pentru scopul garantării depozitelor, în România funcţionează Fondul de garantare a depozitelor bancare, ca schemă statutară de garantare a depozitelor înfiinţată prin Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, oficial recunoscută pe teritoriul României, a cărei funcţionare este reglementată prin titlul II al prezentei legi. Fără a aduce atingere prevederilor titlului II, dispoziţiile prezentului titlu sunt aplicabile în mod corespunzător Fondului de garantare a depozitelor bancare, cu excepţia art. 33, art. 35 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (3), art. 36, art. 37 alin. (1) şi art. 38 alin. (2), art. 42 alin. (5) şi art. 82.
(2) Pe teritoriul României pot fi recunoscute oficial scheme contractuale de garantare şi sisteme instituţionale de protecţie. Schemele contractuale de garantare a depozitelor şi sistemele instituţionale de protecţie recunoscute oficial sunt persoane juridice care nu pot desfăşura alte activităţi decât cea de garantare a depozitelor potrivit prezentului titlu şi, respectiv, activităţi specifice sistemelor instituţionale de protecţie, potrivit Regulamentului (UE) nr. 575/2013.
(3) Recunoaşterea oficială a schemelor contractuale de garantare şi a sistemelor instituţionale de protecţie este în competenţa Băncii Naţionale a României în calitate de autoritate desemnată.
(4) Banca Naţională a României recunoaşte oficial o schemă contractuală de garantare doar dacă schema îndeplineşte condiţiile stabilite pentru a putea asigura desfăşurarea activităţii cu respectarea cerinţelor prevăzute de prezentul titlu şi reglementările date în aplicarea acestuia.
(5) Banca Naţională a României recunoaşte oficial un sistem instituţional de protecţie doar dacă este încredinţată că sistemul poate asigura desfăşurarea activităţii cu respectarea criteriilor prevăzute la art. 113 alin. (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi a cerinţelor prevăzute de prezentul titlu şi reglementările date în aplicarea acestuia. În scopul recunoaşterii oficiale a unui sistem instituţional de protecţie, Banca Naţională a României asigură colaborarea funcţiei de supraveghere prudenţială a instituţiilor de credit, în calitate de autoritate competentă, cu cea de supraveghere a schemei de garantare a depozitelor, în calitate de autoritate desemnată.
(6) În situaţia în care schema nu mai îndeplineşte condiţiile stabilite pentru a putea asigura desfăşurarea activităţii cu respectarea cerinţelor prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările date în aplicarea acestuia, inclusiv în situaţia în care dimensiunea şi structura acesteia nu mai pot asigura funcţionarea adecvată, Banca Naţională a României poate dispune retragerea recunoaşterii oficiale acordate schemei contractuale de garantare ori sistemului instituţional de protecţie.
(7) Banca Naţională a României publică pe site-ul său oficial lista schemelor de garantare a depozitelor oficial recunoscute pe teritoriul României.
Art. 5.
(1) În scopul obţinerii recunoaşterii oficiale, schemele contractuale de garantare şi sistemele instituţionale de protecţie trebuie să depună la Banca Naţională a României o cerere de recunoaştere oficială, împreună cu documentaţia necesară.
(2) Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări documentaţia care trebuie să însoţească o cerere de recunoaştere oficială în calitate de schemă de garantare a depozitelor.
Art. 6.
(1) Banca Naţională a României hotărăşte cu privire la o cerere de recunoaştere oficială a unei scheme contractuale de garantare ori a unui sistem instituţional de protecţie în termen de 3 luni de la data primirii cererii de recunoaştere însoţite de documentaţia stabilită conform art. 5.
(2) În termen de 5 zile lucrătoare de la primirea cererii, Banca Naţională a României comunică titularului, dacă este cazul, documentele prevăzute la art. 5 care nu au fost prezentate conform alin. (1), în vederea depunerii acestora. Titularul cererii are la dispoziţie un termen de 3 luni de la data primirii comunicării Băncii Naţionale a României pentru completarea documentaţiei potrivit art. 5.
(3) Banca Naţională a României poate solicita în scris, pe parcursul termenului prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de trecerea unei perioade de 45 de zile de la primirea cererii de recunoaştere care îndeplineşte cerinţa prevăzută la alin. (1), orice informaţii sau documente suplimentare, dacă cele prezentate nu sunt suficiente ori relevante pentru realizarea evaluării sau dacă documentaţia prezintă alte deficienţe.
(4) Titularul cererii are la dispoziţie un termen de o lună de la data comunicării solicitării formulate potrivit alin. (3), pentru prezentarea informaţiilor şi/sau a documentelor solicitate, respectiv pentru remedierea deficienţelor constatate, perioadă pe parcursul căreia termenul de 3 luni prevăzut la alin. (1) se suspendă. Titularul poate furniza din proprie iniţiativă orice alte informaţii şi/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului în care Banca Naţională a României trebuie să se pronunţe asupra cererii de recunoaştere.
(5) Informaţiile şi documentele prezentate cu depăşirea termenelor prevăzute pentru depunerea acestora nu sunt luate în considerare la evaluarea cererii de recunoaştere şi se restituie titularului cererii.
(6) În termenul prevăzut la alin. (1), Banca Naţională a României comunică în scris titularului cererii hotărârea sa, indicând şi motivele care au stat la baza acesteia în cazul respingerii cererii de recunoaştere.
Art. 7.
Banca Naţională a României respinge o cerere de recunoaştere oficială în calitate de schemă de garantare a depozitelor dacă din evaluarea îndeplinirii cerinţelor prevăzute de prezentul capitol rezultă una dintre următoarele situaţii:
a) entitatea nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse în condiţiile respectării cerinţelor cuprinse în prezentul capitol, inclusiv din perspectiva dimensiunii şi structurii acesteia;
b) organizarea entităţii, cadrul de administrare a activităţii, procedurile de administrare şi monitorizare a riscurilor, mecanismele de control intern şi sistemele de care entitatea dispune, inclusiv cele informatice, nu sunt cuprinzătoare şi adecvate atingerii obiectivelor pentru care s-a înfiinţat entitatea;
c) administratorul schemei de garantare a depozitelor nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 33-38;
d) membrii consiliului de supraveghere şi membrii directoratului societăţii care administrează schema de garantare a depozitelor nu au o bună reputaţie ori nu dispun de cunoştinţe şi experienţă adecvate activităţii vizate;
e) documentaţia depusă potrivit dispoziţiilor art. 5 este incompletă ori prezintă alte deficienţe sau informaţiile suplimentare prevăzute la art. 6 alin. (3) nu au fost furnizate potrivit solicitării Băncii Naţionale a României.
Art. 8.
(1) Fuziunea unei scheme de garantare a depozitelor din România cu o schemă de garantare a depozitelor din alt stat membru, având ca rezultat înfiinţarea unei scheme care funcţionează pe teritoriul României, precum şi funcţionarea pe teritoriul României a unor scheme de garantare a depozitelor care operează şi în alte state membre fac obiectul aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României în calitate de autoritate desemnată.
(2) Aprobarea prevăzută la alin. (1) se face pe baza dovedirii respectării de către schema de garantare a depozitelor care va funcţiona pe teritoriul României a cerinţelor prezentului titlu şi a reglementărilor date în aplicarea acestuia.
(3) Ulterior aprobării de către Banca Naţională a României, schema de garantare a depozitelor care operează şi în alte state membre desfăşoară activitate pe teritoriul României potrivit dispoziţiilor prezentului titlu şi reglementărilor date în aplicarea acestuia.
Art. 9.
Modificările în situaţia schemei de garantare a depozitelor oficial recunoscute potrivit art. 4 alin. (2) pentru care este necesară obţinerea aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României, respectiv cele pentru care notificarea ulterioară este suficientă se stabilesc prin reglementări emise de aceasta în aplicarea prezentului titlu.
Art. 10.
(1) În exercitarea competenţelor de supraveghere a schemei de garantare a depozitelor administrate de entităţi private, Banca Naţională a României poate efectua verificări la faţa locului şi poate solicita schemei de garantare a depozitelor şi instituţiilor de credit participante la acestea informaţii şi date necesare verificării respectării de către acestea a cerinţelor prezentului titlu.
(2) Verificările la faţa locului se efectuează de către personalul Băncii Naţionale a României împuternicit în acest sens.
(3) Schemele de garantare a depozitelor sunt obligate să permită personalului Băncii Naţionale a României să efectueze verificarea, să le examineze sistemele de colectare a informaţiilor necesare determinării compensaţiilor, evidenţele, conturile şi operaţiunile şi să furnizeze toate documentele şi informaţiile legate de desfăşurarea activităţii, după cum sunt solicitate de către acesta.
(4) Schemele de garantare a depozitelor furnizează Băncii Naţionale a României orice informaţie solicitată de aceasta, necesară pentru evaluarea conformării lor la cerinţele prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicarea acestuia. Mecanismele de control intern şi procedurile contabile şi administrative ale schemelor de garantare a depozitelor trebuie să permită verificarea în orice moment a conformării la aceste cerinţe.
(5) Schemele de garantare a depozitelor sunt obligate să raporteze Băncii Naţionale a României datele şi informaţiile necesare pentru evaluarea respectării dispoziţiilor cuprinse în prezentul titlu şi în reglementările emise în aplicarea acestuia.
(6) Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări termenele şi formatul de raportare a datelor şi informaţiilor prevăzute la alin. (5).
(7) Banca Naţională a României poate dispune măsuri faţă de schemele de garantare a depozitelor pentru îmbunătăţirea cadrului de administrare, a proceselor interne de identificare, administrare şi monitorizare a riscurilor şi a mecanismelor de control intern şi pentru asigurarea unei organizări adecvate a activităţii desfăşurate. Schemele de garantare a depozitelor trebuie să comunice Băncii Naţionale a României acţiunile întreprinse pentru conformarea la măsurile dispuse, în termenele stabilite de aceasta.
(8) În exercitarea competenţelor prevăzute la art. 1 alin. (3), Banca Naţională a României asigură cooperarea funcţiilor de supraveghere prudenţială, supraveghere a schemelor de garantare a depozitelor, rezoluţie a instituţiilor de credit şi cea privind încadrarea depozitelor ca indisponibile şi cooperează cu alte autorităţi din România şi alte autorităţi competente şi autorităţi de rezoluţie din alte state, precum şi cu autorităţi desemnate şi autorităţi administrative competente cu încadrarea depozitelor ca indisponibile din alte state.
(9) Pentru scopul supravegherii schemelor de garantare a depozitelor transfrontaliere prevăzute la art. 8, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate desemnată, depune diligenţe pentru încheierea de acorduri de cooperare cu autorităţile desemnate din celelalte state membre în care instituţiile de credit participante la schemă sunt autorizate, în care va fi detaliată modalitatea de realizare a supravegherii schemelor de garantare a depozitelor prin intermediul reprezentanţilor autorităţilor desemnate din statele membre în cauză.

SECŢIUNEA a 2-a Resursele financiare ale schemelor de garantare a depozitelor
Art. 11.
(1) Resursele financiare disponibile ale schemelor de garantare a depozitelor trebuie să fie proporţionale cu obligaţiile lor potenţiale.
(2) Pentru determinarea acestor obligaţii, schemele de garantare a depozitelor trebuie să dispună de sisteme adecvate, inclusiv informatice.
Art. 12.
(1) Resursele financiare ale unei scheme de garantare a depozitelor se constituie din:
a) contribuţii anuale şi contribuţii extraordinare ale instituţiilor de credit participante;
b) încasările din recuperarea creanţelor schemelor de garantare a depozitelor;
c) venituri din investirea resurselor financiare disponibile;
d) împrumuturi contractate de schemele de garantare a depozitelor;
e) angajamente de plată în sensul art. 3 alin. (1) lit. b);
f) alte resurse, potrivit actului de înfiinţare a schemei de garantare a depozitelor.
(2) Schemele de garantare a depozitelor trebuie să dispună de mecanisme de finanţare alternative adecvate, care să le permită să obţină, într-un termen scurt, finanţarea necesară îndeplinirii obligaţiilor ce le revin potrivit prezentului titlu.
Art. 13.
Resursele financiare disponibile ale unei scheme de garantare a depozitelor trebuie să se situeze la un nivel de cel puţin 0,8%